PUPPETS BLITZ
A studiat germana în şcoala gimnazială
şi intensiv japoneza în liceu. La facultate, cumva firesc, s-a îndreptat către
Relaţii Internaţionale şi Studii Europene. Pentru ca în 2009 să aleagă categoric şi decisiv drumul teatrului de animaţie: a dat admitere la U.N.A.T.C.
„I.L. Caragiale”, unde a urmat Facultatea de Teatru (specializarea Actorie –
Păpuşi şi Marionete), un masterat, apoi un doctorat pe tema „Dramaturgia în
spectacolul de animaţie”. În anul 2012, în Bucureşti, a pus bazele „Anim’Arts” –
„din pasiune pentru
artă şi bucuria de a aduce zâmbete copiilor, dar şi adulţilor”, iar din 2014
este nelipsită de la „Puppets Occupy Street” – „festivalul meu de suflet”, aşa
cum îl numeşte.
Andreea Ionescu este unul dintre actorii-bucurie ai copiilor
din Craiova, pentru care, la Masquerade Edition (25 august – 1 septembrie 2020), a pregătit trei
reprezentaţii cu spectacolul „Spiriduşul Voinic”, partener de joacă pe scenă fiindu-i
chiar fiica sa, Alma, în vârstă de 9 ani. De asemenea, a coordonat două
ateliere de creaţie: unul în care, cu migală, a folosit coloratele mărgele
termoadezive Hama pentru a realiza împreună cu copiii mici piese de artă, altul în care i-a învăţat pe aceştia să-şi folosească imaginaţia şi îndemânarea pentru a crea din origami modular diverse obiecte
decorative.
Ce te-a determinat să schimbi radical
traseul profesional şi de ce ai ales păpuşile şi marionetele?
În timpul liceului, în cadrul unui stagiu de voluntariat,
am luat contact cu teatrul de animaţie. Îmi plăcea, dar nu am dat importanţă în
mod deosebit acestei arte. Când eram în anul al II-lea la facultate, la Relaţii
Internaţionale şi Studii Europene, am asistat la cursurile U.N.A.T.C. „I.L.
Caragiale” ca spectator, apoi am ajutat la sunet în cadrul unui spectacol de
licenţă şi m-am îndrăgostit. Fratele meu abia terminase liceul şi nu era ferm
convins către ce să se îndrepte – paradoxal, oscila între actorie şi
informatică –, iar când el a decis să dea admitere la U.N.A.T.C., am dat şi eu:
el – la Actorie, eu – la Păpuşi-Marionete. Cred că atunci am găsit răspunsul în
interiorul meu şi am avut curaj să fac ceea ce trebuia să fac de la început.
Când şi cum a apărut Compania de teatru şi evenimente „Anim’Arts”?
„Anim’Arts” a apărut în 2012, când am intrat la master
– Teatru de animaţie, unde finalitatea trebuia să fie un spectacol creat de noi.
Alături de colegele mele Andreea Bolovan şi Ana-Maria Caliţa, am hotărât să
construim compania. Din păcate, astăzi am rămas doar eu – Andreea a plecat la
Cluj-Napoca, la Teatrul de Păpuşi „Puck”, iar Ana s-a îndreptat către stand-up
comedy. Sper ca într-o zi să mai reuşim să jucăm împreună!
Pentru a câta oară la „Puppets Occupy
Street” şi ce te motivează să revii? Cum aprecieciezi festivalul?
Sunt de la prima ediţie prezentă la Craiova. Cred că şi
dacă nu mă mai vrea festivalul, eu tot vin! Este, aşa cum spun în fiecare an,
festivalul meu de suflet! A crescut foarte mult şi s-a dezvoltat frumos şi,
odată cu el, şi eu, ca artist. Am primit viziuni noi, am „furat” tehnici, am
cunoscut oameni nemaipomeniţi şi am legat prietenii frumoase şi durabile. Ce mă
motivează? Spre deosebire de Bucureşti, aici oamenii încă se mai uită în jurul
lor atunci când merg pe stradă – şi nu în telefoane! –, iar acest lucru îmi place
şi îmi umple sufletul de speranţă. Oamenii şi dorinţa lor de a se bucura
alături de noi de spectacole, de ateliere, de diferitele activităţi pe care le
propunem. Am întâlnit copii şi părinţi care au venit de la prima ediţie, an de
an. Este un festival care îţi permite să cunoşti artişti de toate felurile,
încurajează interacţiunea, leagă oameni şi te motivează să nu te opreşti la
ceea ce ştii, ci să mergi mai departe să descoperi în tine „frumosul”. Am
primit îmbrăţişări şi mulţumiri sincere din partea părinţilor şi a copiilor în
fiecare ediţie pentru ceea ce fac – se pare că e semn bun şi trebuie să mă
reîntorc, nu?!
Cum a fost atmosfera la ediţia din
acest an?
La început am avut emoţii, am crezut că lumea va fi
reticentă, însă, atunci când au văzut că depunem tot efortul să fie în
siguranţă, oamenii s-au relaxat. Toţi şi-au dorit parada, ba chiar în ultima zi
a venit cineva să mă întrebe dacă respectăm acelaşi traseu… A fost dureros pe
moment, dar am realizat cât de importantă era pentru ei acea parte a
festivalului. A fost o ediţie grea pentru toţi, dar o bucurie că, după atâta
vreme, am putut fi împreună.
„Anim’Arts” a adus trei reprezentaţii cu „Spiriduşul Voinic”. Cum ai simţit
că a fost primit spectacolul de publicul craiovean?
În 2014 am jucat acest spectacol în formula în care l-am
construit cu fetele. Anul acesta am făcut o variantă atipică. Am jucat alături
de fiica mea, care are 9 ani şi care a primit multe aprecieri. A fost o
experienţă extraordinară şi a fost primit foarte bine! M-am bucurat să joc din
nou – nu am mai jucat din 2016 în cadrul festivalului şi îmi era dor!
Pe parcursul a patru zile, ai coordonat
un atelier de mărgele Hama. Ce sunt acestea, de unde ştii să le foloseşti şi
cum ajută jocul cu ele la dezvoltarea creativităţii?
Este al patrulea an când coordonez acest atelier de
margele Hama. Le-am descoperit când am rămas însărcinată şi m-au fascinat. Sunt
mărgele pe care le aşezi pe plăcuţe cu ţepuşe şi, dacă le presezi cu fierul de
călcat, se topesc şi se lipesc între ele. Îmi plac lucrurile migăloase, iar
aici fiecare mărgea trebuie aşezată cu grijă pe plăcuţă. Aşadar, dezvoltă
imaginaţia şi răbdarea, în mod special, iar copiii se bucură la final că
obiectele pe care le-au făcut le rămân lor. Anul acesta a fost un pic dificil,
cu distanţarea şi cu mănuşile pe mâini, dar am scos-o la capăt.
Al doilea atelier pe care l-ai
coordonat, timp de alte patru zile, a fost de origami modular. Acesta cum s-a
desfăşurat, cum a fost primit de participanţi?
În fiecare an, din 2016, de când am început acest
atelier, am încercat să fac cu copiii altceva decât bărcuţă, avion şi solniţă.
Am avut şi poveşti, am încercat să îi provoc să îşi depăşească limitele – în
2016 am făcut cu ei un dragon format din 32 de piese, pe care le-au împăturit
cu grijă şi răbdare. Copiii se bucură de tot ce este nou şi au disponibilitatea
să încerce. Anul acesta, pentru că ar fi fost dificil să plieze în condiţiile
date, am ales modele un pic mai simple, dar spectaculoase, cu ajutorul cărora
am făcut competiţii. La început am avut 2 copii pe lista de înscrieri, însă
după primul atelier am avut locurile ocupate în fiecare zi. Toţi copiii au
rămas la toate atelierele mele şi au venit cu mult entuziasm pentru noi
provocări!
Mulţumim, Andreea Ionescu şi „Anim’Arts”, pentru felul în care
alegeţi să împărtăşiţi cu ceilalţi bucuria „Puppets Occupy Street”!