Poveşti cu bucuria muzicii, spuse de Valentina Coţofană

 

PUPPETS STORY

 „A face carieră în lumea artei nu este
un drum uşor”, spune Valentina Coţofană. Ajungi departe
dacă eşti foarte bun –
eşti serios, munceşti şi sacrifici puţin copilăria”. Şi ştie ce spune: cântă la
vioară de la 6 ani şi are o carieră în domeniu, încă din 2015 fiind artist
instrumentist la Teatrul Naţional de Operetă şi Muzical „Ion Dacian” din
Bucureşti.

Desigur, nu toţi copiii trebuie să facă
performanţă, dar a cânta şi a asculta muzică sunt activităţi care e important
să nu lipsească din viaţa lor. Muzica, se ştie, este stimulent pentru intelect,
imaginaţie şi creativitate – se zice că muzicienii sunt unii dintre cei mai
creativi oameni! Apoi, muzica e o limbă universală, ne relaxează, iar lista
beneficiilor ar putea continua. La atelierele pe care le-a susţinut zilnic în
cadrul „Puppets Occupy Street”, Valentina Coţofană le-a reamintit toate aceste
lucruri părinţilor, iar pe copii i-a învăţat
să își construiască instrumente muzicale
din obiecte reciclabile, cu care apoi să-i acompanieze pe micii marionetiști.

Cu bucurie artista ne-a spus povestea sa
de dragoste pentru teatrul de animaţie, a vorbit despre experienţa festivalului
de la Craiova – la care participă încă din 2014! – şi provocările Masquerade Edition 2020, din cauza tuturor regulilor de igienă şi
distanţare fizică. 

„Sunt
copil crescut în Operă”, îşi începe povestea Valentina Coţofană. „De mică am
văzut care sunt etapele creării
unui spectacol, unui concert – cum îşi învaţă
soliştii textul, cum fac repetiţiile cu costume, cum este o avanpremieră.
Lucrurile acestea îmi erau familiare şi atunci m-am apropiat foarte mult de
zona teatrului de animaţie”. Mama sa lucrează de 25 de ani la Opera Naţională
Bucureşti – întâi ca sufleor, acum ca traducător. Valentina Coţofană a început
studiul viorii la 6 ani şi jumătate. Nu prea i-a plăcut, ar fi vrut să facă
pian, ca mama. Dar a întâlnit profesori excelenţi, recunoaşte, „care au avut o
răbdare enormă cu mine”. În 2008 a absolvit cursurile Colegiului Naţional de
Arte „Dinu Lipatti”, iar în 2012 – pe cele ale Facultăţii de Interpretare
Muzicală din cadrul Universităţii Naţionale de Muzică „Ciprian Porumbescu” din
Bucureşti.

La
„Puppets Occupy Street” a ajuns chiar de la prima ediţie, în 2014, când a
susţinut un recital şi un concert împreună cu o trupă de muzică irlandeză. „În
2015 nu mai ştiu din ce motiv am ratat festivalul. Oricum, a fost o greşeală pe
care n-am vrut să o repet în anii următori!”, spune râzând. „Pentru că la acest
festival am învăţat o mulţime de lucruri. În primul rând, cum să lucrez cu
tinerii artişti în devenire – pentru că, dacă ştim cum să ne comportăm cu ei, să
le descoperim potenţialul, cum să îi îndreptăm către artele frumoase, putem fi
mândri de noi că ajung mari artişti”, adaugă. „De exemplu, la atelierele de
instrumene muzicale din acest an am descoperit copii foarte buni din punct de
vedere ritmic, lucru mai rar întâlnit. Şi ţin neapărat să mă văd cu părinţii lor,
ca să ştie că au un potenţial care e păcat să se piardă”, mai spune
Valentina Coţofană.


susţină ateliere de muzică pentru copii în cadrul „Puppets Occupy Street” n-a
fost o alegere, recunoaşte, ci o sugestie făcută de prieteni, care ştiau că iubeşte
teatrul de păpuşi. Mari, foarte mari emoţii a avut la primele ateliere! În
timp, şi-a dezvoltat propria metodă, iar acum… „Sunt foarte fericită şi n-aş
înlocui cu nimic experienţa aceasta!”, afirmă. „Revin, an de an, pentru că deja
suntem cu toţii o mare familie, îmi este mai mare dragul să lucrez alături de
ei! Nu m-am simţit niciodată ca la un alt festival, la care vin, îmi fac treaba
şi am plecat. Exclus aşa ceva aici! Dacă nu am mult de lucru, simt că am trecut
prin festivalul ăsta degeaba! Şi aşa mare drag am să lucrez cum n-am în nicio
altă parte”, mărturiseşte violonista.

La
atelierele „Construim şi cântăm”, pe care le-a susţinut zilnic, pe tot
parcursul festivalului, în Parcul „Nicolae Romanescu”, participanţii au confecţionat
instrumente de percuţie din obiecte reciclabile şi apoi au ţinut ritmul cu ele.
 „Ideea a fost să înveţe şi să recicleze,
să preţuiască mai mult lucrul făcut de ei, cum să se comporte pe o scenă şi să
îşi depăşească emoţiile. Totul prin joacă!”, a menţionat Valentina Coţofană.

O
provocare în relaţia cu participanţii – ca pentru toţi artiştii implicaţi în
Masquerade Edition 2020! – a fost respectarea strictă a regulilor de igienă şi
distanţare fizică. „A fost o ediţie atipică şi sper că singura. Însă ne-am
adaptat… A fost dificil în primul rând pentru copii, pentru că nu e o plăcere
să poarte în permanenţă mască, să dorească să vorbească cu tine şi să nu poată
fi auziţi – pentru că masca atenuează din sunet. În acelaşi timp, tu, ca
instructor, trebuie să vorbeşti mult mai tare, mai răspicat. Eu, nefiind actor
de profesie, recunosc că am un minus aici… În acelaşi timp, trebuie avut
grijă să nu pari arţăgos, ci să pară că vorbeşti cu copiii pe un ton normal –
puţin mai ridicat, dar nu ţipat. Pentru mine asta a fost o problemă. În plus, a
trebuit ca noi, coordonatorii, să purtăm mânuşi şi, cu toate astea, să nu
atingem copiii sau obiectele pe care ei le foloseau. Le-am sugerat să îşi aducă
fiecare creioane, foarfecă, lipici, dar nu au făcut toţi asta. Şi atunci a
trebuit să vin cu ustensile de rezervă, pe care să le dezinfectez înainte şi
după folosire”.

O
şi mai
mare provocare rămâne însă pentru Valentina Coţofană să îi convingă pe
cât mai
mulţi părinţi cât de importantă este muzica în viaţa copiilor, câte
beneficii
are pentru dezvoltarea lor şi de ce este nevoie să fie respectată ca
materie de
studiu în şcoală. „Din păcate, observ că se cam trece peste muzică,
peste
desen… Cu mare tristeţe o spun. Este indus faptul că nu mai sunt o
necesitate, o prioritate, că pe viitor nu se întorc banii cu lopata din
meseriile astea. Dar părinţii trebuie să înţeleagă că arta ajută foarte
mult la
dezvoltarea copiilor”, mai spune Valentina Coţofană. Că muzica este
pentru suflet
la fel cum exerciţiul fizic e pentru trup o spunea Platon, cu mult timp
în
urmă. Probabil atât de mult încât am uitat… Noroc că există „Puppets
Occupy
Street” să ne reamintească! Şi Valentina Coţofană care ştie că muzica e
magie, că poate schimba lumea pentru că poate schimba oamenii!


Etichete:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.